07/06/2026
𝗡𝗶 𝘀𝗲 𝘀𝗽𝘂𝗻𝗲 𝗰𝗮 𝗲-𝗙𝗮𝗰𝘁𝘂𝗿𝗮 𝗰𝗼𝗺𝗯𝗮𝘁𝗲 𝗲𝘃𝗮𝘇𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮. 𝗗𝗮𝗿 𝗿𝗲𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗹𝗶𝗰𝗮𝘁𝗮.
Prin Legea nr. 88/2026, aparuta la finalul lunii mai, anumite persoane care se identifica fiscal prin CNP nu mai au obligatia RO e-Factura. Sistemul devine optional pentru acestea.
Si atunci apare o intrebare fireasca:
𝗗𝗮𝗰𝗮 𝗲-𝗙𝗮𝗰𝘁𝘂𝗿𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗮𝘁𝗮𝘁 𝗱𝗲 𝗶𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗻𝘁𝗮 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗰𝗼𝗺𝗯𝗮𝘁𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗲𝘃𝗮𝘇𝗶𝘂𝗻𝗶𝗶, 𝗱𝗲 𝗰𝗲 𝗮𝗽𝗮𝗿 𝗲𝘅𝗰𝗲𝗽𝘁𝗶𝗶 𝗽𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗲𝘅𝗰𝗲𝗽𝘁𝗶𝗶?
Dar problema este chiar mai mare.
O factura transmisa prin e-Factura nu inseamna automat ca tranzactia este reala.
Poate exista o factura in sistem, dar bunurile sa nu fi existat.
Poate exista o factura in sistem, dar serviciul sa nu fi fost prestat.
Poate exista o factura in sistem, dar operatiunea sa nu aiba substanta economica.
In acelasi timp, o tranzactie reala nu devine inexistenta doar pentru ca furnizorul nu a transmis factura in e-Factura.
Daca bunurile au fost livrate, serviciile au fost prestate, exista documente justificative si operatiunea este in folosul activitatii economice, atunci realitatea trebuie analizata pe fond.
Nu doar printr-o platforma.
Beneficiarul nu poate fi obligat sa faca treaba furnizorului.
Nu poate transmite factura in locul lui.
Nu poate controla daca furnizorul si-a indeplinit obligatia.
Si nu este normal sa suporte consecinte pentru o fapta care nu ii apartine.
Aici este 𝗽𝗿𝗼𝗯𝗹𝗲𝗺𝗮 𝗱𝗲 𝗳𝗼𝗻𝗱:
e-Factura risca sa mute accentul de la realitatea economica la conformarea formala.
De la substanta la platforma.
De la documente justificative la XML.
De la control fiscal real la verificari automate.
Ni se spune ca aceste sisteme ajuta la trasabilitate si neconcordante.
Dar trasabilitatea reala nu rezulta din e-Factura.
Ea se demonstreaza prin contracte, comenzi, avize, receptii, procese-verbale, documente de transport, plati si folosirea bunurilor sau serviciilor in activitate.
Iar neconcordantele nu inseamna automat evaziune.
Pot fi erori, decalaje, stornari, facturi corectate, diferente de perioada sau probleme tehnice.
Cine trebuie sa analizeze aceste lucruri?
Organul fiscal, in cadrul procedurilor fiscale.
Nu contribuabilul corect, care ajunge sa piarda timp, bani si energie verificand permanent daca altii si-au indeplinit obligatiile.
Si sa nu uitam ceva important:
Costul nu este al statului.
Statul nu are bani proprii.
Costul este al nostru.
Il platim prin taxe.
Il platim prin softuri.
Il platim prin timp.
Il platim prin stres.
Il platim prin munca suplimentara.
Il platim prin riscul de amenzi.
Am scris un articol mai amplu despre aceasta problema: de ce e-Factura, e-TVA si e-Transport nu sunt automat instrumente de eliminare a evaziunii si cm pot ajunge sa creeze costuri si raspunderi pentru cei care oricum lucreaza legal.
Linkul este in primul comentariu.
